Telepatie între specii: putem controla un animal cu puterea gândului?

Într-un experiment recent, oamenii de ştiinţă au reuşit să conecteze creierele a doi şobolani, astfel încât aceştia să comunice doar prin unde cerebrale şi să se influenţeze reciproc pentru a realiza împreună anumite sarcini.

Acum, Seung-Schik Yoo şi colegii săi de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, SUA, au creat un sistem care conectează un om şi un şobolan, prin intermediul unui computer, fără a necesita implantarea de electrozi în creier.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Voluntari umani au purtat căşti cu electrozi care le monitorizau activitatea cerebrală prin electroencefalografie (EEG). În acest timp, un şobolan anesteziat a fost conectat la un dispozitiv care îi activa neuronii de fiecare dată când era emis un puls de ultrasunete spre cortex.

În timp ce monitorizau activitatea creierului uman, cercetătorii au căutat să identifice un model specific de EEG care corespunde stimulării vizuale. Când voluntarii priveau un semnal luminos care clipea pe un ecran, undele EEG se sincronizau pentru a corespunde frecvenţei clipirii semnalului.

Dar când şi-au îndreptat atenţia spre coada şobolanului, schimbarea obiectului atenţiei a modificat  EEG, declanşând un semnal care a fost transmis la computer. Computerul a tradus acest semnal într-un puls de ultrasunete, care stimula cortexul motor al şobolanului, determinând mişcarea cozii.

Prin acest sistem, toţi cei 6 voluntari au fost capabili să declanşeze mişcarea cozii şobolanului, fără mare dificultate.

Cercetătorii cred că într-un viitor destul de apropiat un sistem similar ar putea fi utilizat între doi oameni şi ar putea avea diverse aplicaţii: de exemplu, ar putea ajuta o persoană paralizată să înveţe din nou să-şi folosească membrele, după ce terapeutul i le-ar mişca iniţial cu puterea minţii.

Alţi cercetători, prcum Ricardo Chavarriaga de la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie (EPFL) din Lausanne spun că, deşi experimentul este o aplicaţie interesantă de combinare a două tehnologii, el nu ajută prea mult la conectarea a două creiere.

Deoarece şobolanul era anesteziat pentru a izola efectul intervenţiei, nu e clar dacă experimentul simulează în mod realist ce s-ar întâmpla dacă un creier conştient ar fi stimulat în acelaşi mod.

Mai mult, spune Chavarriaga, experimentul nu va fi semnficativ decât atunci când intenţia omului va corespunde cu o acţiune din partea animalului; de exemplu, prin mişcarea mâinii stângi, omul să declanşeze o mişcare a membrului anterior stâng al şobolanului. Abordarea lui Seung-Schik Yoo n-ar fi de folos într-un asemenea caz, deoarece ea nu arată decât că s-a produs o schimbare în obiectul atenţiei, nu care este gândul sau senzaţia din spatele acestei schimbări.

În replică, Seung-Schik Yoo a afirmat că echipa sa lucrează deja la acest aspect, testând şi alte modele de activitate cerebrală şi tehnologii de monitorizare care să furnizeze informaţii mai ample privind gândurile şi senzaţiile unei persoane.

Sursa: New Scientist